Psihologie, psihoterapie, coaching și NLP
Cei care lucrează cu comportamentul uman au un talent impresionant de a-și apăra propria profesie. Psihologii vorbesc uneori ca și cum nimeni n-ar fi înțeles oamenii înainte ca psihologia să devină o disciplină. Coachii se poartă din când în când ca și cum trei întrebări bune ar fi făcut toată psihologia inutilă. Iar practicienii NLP au contribuit și ei din plin cu afirmații care ar fi avut nevoie de mult mai puțin entuziasm.
Domeniile astea se suprapun. Împrumută unele de la altele. Uneori pun întrebări asemănătoare. Pot folosi chiar tehnici care, văzute din afară, seamănă izbitor. Și totuși, nu sunt același lucru. Și niciunul nu are monopol asupra schimbării umane.
Psihologia e o disciplină, nu o singură metodă
Psihologia este studiul științific al comportamentului și al proceselor mentale, cu aplicații care merg de la cercetare și evaluare până la organizații, educație, sănătate și practică clinică. Psihologii pot lucra în domenii foarte diferite, iar a fi psiholog nu înseamnă automat a fi psihoterapeut. Distincția asta se pierde surprinzător de des.
O diplomă în psihologie oferă o bază solidă pentru înțelegerea comportamentului uman. Dar nu te face atotștiutor. Și psihologii lucrează prin cadre teoretice, interpretează informații și aleg între abordări diferite. Domeniul însuși are teorii concurente, dovezi care se schimbă și mai mult de un dezacord respectabil despre cum funcționează oamenii.
Ceea ce, având în vedere subiectul, pare cât se poate de potrivit. Să studiezi oamenii nu-i face mai puțin complicați.
Psihoterapia are un rol anume
Psihoterapia este o practică terapeutică profesionistă care lucrează cu suferința psihică, tiparele disfuncționale, dificultățile de sănătate mintală și alte probleme care pot cere intervenție terapeutică.
Mai e o diferență, între psihoterapie și psihiatrie. Psihiatria e o specialitate medicală, practicată de medici care pot evalua afecțiunile psihice și pot prescrie medicamente atunci când e cazul. Cele două pot lucra împreună, dar una nu o înlocuiește pe cealaltă.
Eficiența psihoterapiei, în ansamblu, e susținută de dovezi solide. Asta nu înseamnă că orice terapie funcționează la fel de bine pentru oricine sau că toți terapeuții sunt la fel de eficienți. Chiar și practica bazată pe dovezi combină explicit rezultatele cercetării cu experiența profesională și cu particularitățile, cultura și preferințele fiecărui om.
Spus mai pe șleau, o metodă susținută științific poate fi totuși metoda greșită, pentru omul greșit, la momentul nepotrivit. Dovezile contează. La fel de mult contează omul din fața ta.
Unii oameni găsesc sens și în practicile spirituale sau contemplative. Experiențele astea pot fi valoroase fără să trebuiască să devină psihologie, psihoterapie sau medicină ca să-și justifice locul în viața cuiva.
Fiecare formă de sprijin își are rostul ei. Confuzia apare de obicei atunci când îi cerem uneia să se dea drept alta.
Coachingul nu e terapie cu un ambalaj mai bun
Coachingul are alt scop principal. Federația Internațională de Coaching (ICF) definește coachingul drept „parteneriatul cu clienții într-un proces creativ, care provoacă reflecția și îi inspiră să-și maximizeze potențialul personal și profesional”.
În practică, coachingul lucrează de obicei cu obiective, decizii, performanță, dezvoltare, comportamente și trecerea de la situația actuală la cea dorită.
Un coach nu trebuie să-ți pună un diagnostic. Și nici n-ar trebui să înceapă pe nesimțite să facă psihoterapie doar pentru că discuția a devenit încărcată emoțional. Faptul că apar emoții într-o sesiune de coaching nu transformă coachingul în terapie. Oamenii au prostul obicei de a-și lua emoțiile cu ei aproape peste tot.
Granița nu ține de faptul că apar emoții. Ține de natura problemei, de scopul lucrului și de competența necesară ca să lucrezi responsabil cu ea.
NLP nu e nici psihologie, nici psihoterapie
NLP este un set de modele și metode care se ocupă de experiența subiectivă, de limbaj, de comunicare și de tiparele de reacție. Poate fi folosit în coaching, training, comunicare și dezvoltare personală. Unii practicieni integrează NLP și în psihoterapie, atunci când calificările lor profesionale le permit.
Dar o formare în NLP nu face din nimeni psiholog sau psihoterapeut. Un certificat nu se transformă pe ascuns în altă profesie când nu se uită nimeni.
Principiul funcționează și invers. A fi psiholog nu te face automat un coach excelent. A fi psihoterapeut nu te face automat un trainer excelent. Iar o diplomă impresionantă de coaching nu te face automat bun la înțelegerea oricărui proces psihologic care îți trece pragul.
Calificările ne spun ceva important. Dar nu ne spun totul.
Suprapunerile sunt mai mari decât le place profesiilor să recunoască
Cere-i unui psiholog, unui psihoterapeut, unui coach și unui practician NLP să ajute pe cineva care evită mereu o discuție dificilă și s-ar putea să auzi limbaje foarte diferite. Psihologul ar putea explora tiparele învățate. Psihoterapeutul ar putea cerceta ce înseamnă conflictul, emoțional, pentru omul respectiv. Coach-ul s-ar putea concentra pe rezultat, pe opțiuni și pe următorul pas. Practicianul NLP ar putea fi atent mai ales la reprezentările interne, la limbaj și la structura reacției.
Hărți diferite. Uneori duc în locuri surprinzător de asemănătoare. Asta nu face disciplinele interschimbabile. Înseamnă doar că problemele oamenilor rareori respectă sertarele profesiilor.
Și niciuna nu funcționează pentru oricine
Ar trebui să fie evident până acum, și totuși tot trebuie spus.
Cineva poate petrece luni de zile cu un psihoterapeut excelent fără să facă mari progrese. Altcineva poate avea o singură discuție care îi schimbă pentru ani buni felul în care vede o problemă. Un coach poate schimba totul pentru un client și îl poate enerva profund pe altul. O tehnică NLP poate produce o schimbare importantă pentru cineva și absolut nimic interesant pentru omul de lângă el. Asta nici nu dovedește, nici nu infirmă automat o disciplină întreagă.
Uneori metoda e greșită. Uneori practicianul e cel nepotrivit. Uneori momentul e prost ales. Uneori clientul nu e pregătit. Uneori doi oameni perfect competenți pur și simplu nu lucrează bine împreună.
Calificările profesionale nu anulează individualitatea umană.
Deci de ce ai nevoie?
Depinde de ce încerci de fapt să faci.
Dacă treci printr-o suferință psihică semnificativă, ai simptome persistente, dificultăți legate de traume, ți-e afectată funcționarea de zi cu zi sau ai îngrijorări legate de sănătatea ta mintală, locul potrivit în care să începi e un psiholog sau un psihoterapeut calificat.
Dacă lucrezi mai ales pe obiective, performanță, decizii, leadership, dezvoltare sau comportament, într-o viață sau într-un context profesional care funcționează, coachingul s-ar putea potrivi mai bine.
Dacă vrei să studiezi comunicarea, experiența subiectivă și modele practice prin care recunoști tiparele de gândire și de comportament și experimentezi cu ele, NLP îți poate oferi instrumente utile.
Uneori e potrivit mai mult de unul. Alteori, cel mai responsabil lucru pe care îl poate spune un practician e acesta. „Aici ai nevoie de altcineva, nu de mine.” Eu asta o consider competență, nu eșec.
Cum lucrez eu cu toate astea
Parcursul meu trece prin mai multe dintre aceste teritorii, ceea ce face ca distincțiile să fie mai importante pentru mine, nu mai puțin.
Mă sprijin pe psihologie atunci când psihologia e relevantă. Fac coaching atunci când e nevoie de coaching. Folosesc modele NLP atunci când îmi oferă un mod util de a recunoaște un tipar sau de a lucra cu el. Și predau atunci când e vorba de învățare.
Mă interesează foarte puțin să trec fiecare problemă omenească prin cadrul meu preferat. Dacă singura unealtă în care ai încredere e ciocanul, la un moment dat oamenii încep să semene suspect de mult cu niște cuie.
Unealta trebuie să-l servească pe om. Nu invers.
